SĂ NU-NTORCI PAGINA ALBĂ

De prin verbe,peste lunci,
la fel ninge ca atunci,
peste lunci și peste peste…
Locuiam într-o poveste;
Moș Crăciun cu cerbii lui,
( Taci, la nimeni să nu spui!)
când dormeam, din vis – minune
( Taci, de asta nu mai spune!)
bradul – raiul înflorea!
( Taci, că nu era așa!)

– Cum? Da’ nu a fost odată?
– Ba a fost, dar niciodată.
– Unde-i Moșu’ din colindă?
– Nu-i deschide, e-n oglindă
și te-așteaptă ca atunci
când îi gângureai de ”balbă”.
Las’ să ningă, las’ să ningă
peste verbe, peste lunci.
Nu-l lăsa să te atingă
întorcând pagina albă!