E miez de suferință-n splendoare și durere,
Ca șoapta ce pătrunde până-n rărunchi de dor…
De unde-ai luat-argila-mi ce-atât de-adânc Te cere,
Din nou să-Ți soarbă palma cu cântec pe ulcior?

Amarul Tău mă cheamă din orice amăruntă,
Că-Ți sunt deopotrivă netrebnic rob și-augur,
Frământă-mă, sunt coasta din primul om, fii nuntă
De frângere și flăcări pe-altar de Yom Kippur,

Dorescu-Te ca Mire-n a cedrilor cămară,
Ți-s candelă aprinsă ca firea Ta de foc!
N-auzi, în loc de clopot luceafărul de seară
Sunând în aur denii ce-au plâns în busuioc?

Trimite-mi porumbelul cu creangă de măslin,
Destul Ți-am fost zdrobire, mă soarbe-acum, Ți-s vin!

Dumitru Ichim
10 august 2016