Mai fir decât fumul din trist de lavandă,
În toate – neunde, nu-i scrin să Te-ascundă,
Nici nardul nu știe ce fel de ofrandă
Se-aduce Acelui ne-atins de secundă.

Nu aur de-apusuri, ci  cruda-i alamă
Preferi pentru cheia ce-n bob să se-ntoarcă,
Din scoică se-aude porfira cum cheamă,
Podgoria morții din rumen s-o stoarcă.

Ca-n luncile mării, sfiala-n meduze,
Dai timpului umbră, înalt căpătâiul.
Ca-n flăcări Te-aș soarbe cu-o mie de buze,
Chiar Iudei furându-i sărutul, dintâiul.

De ești, Tu, Iubirea, din mâluri curate,
În inimă , cum de bați ușii din spate?

Dumitru Ichim
1 august 2016