Văzui lumina zilei ce nopții-i dă putere
Și m-au spălat cu apă în numele Treimii…
Cum de-am adus oțetul amestecat cu fiere?
Dacă-au tăcut, părtași, n-au fost și heruvimii?

Oștiri în miriade nu-și mai știură Domnul?
Cât Ți-a fost bine-n ceruri se întreceau cu-osană.
La ce folos mi-s ochii, hapsân de-mi este somnul,
Că fără știre spinii s-au strâns pentru coroană?

Urechile spre umbră, sau dintr-un moft estetic,
De n-auzii harapnic mușcând din carne geamăt?
Citesc scripturi de cioburi, când umbra mi-o deretic.
Tu chemi, de peste umăr, ușor, ca-n duh de freamăt….

Că dragostea nu-n buche, ci-n ne-nțeles te doare,
Când Dumnezeu întreabă: Mă mai iubești tu, oare?