O fi ”ador” vreo rudă cu-ascetic dor nestins?
Nu ia dumnezeirea mir din păcatul spart?
Cât m-ai vânat?! Și totuși, ce dulce-i a fi prins,
Capcano, de mătăsuri, parfumuri și brocart.

Știai să joci de-a focul, cum doar un diamant
Aripa nu ți-o arde, furându-i zboru-ntreg!
Veneam cu cerbi, miresme, nu fumul de amant,
Cum victima s-o-nlănțui cu aur de vareg.

Nu biciul, râsul doare…Mai bine zis, mușca.
E altul calendarul, mereu cu-n rid bisect.
Din coapsă de vioară, când te scăldai în stea
De patimă nebună, azi cârja-ți dă respect.

Neofilitul flutur sub sticlă-i încă viu,
Dar acul de agrafă prin mine-l simt, când scriu.