Bătrânul, filosofii, principiul lumii-ades pe
Materii osebite, jurau că-i Logos firii.
Ca fagurul asemeni – odăile de viespe
Reverberând pustiul în numele Iubirii.

Nu lua-n zadar ce-i sacru, la crin adaugi petic?
Cu apă speli obiala, dar inima-ți vrea vinul
Din buze-ndrăgostite și din alint eretic,
Cum joacă luciferic de-a soarele rubinul.

De n-ai simțit prin sânge Iubirea ca suveică,
Deșertăciuni sunt toate și colb deșertăciunii!
Nu dați mărgăritarul celor făloși la teică,
Asemeni Magdalenei strigându-O: Rabuni!

Inelul veșniciei, din cer numai pe-altoi se
Sfințește, precum apa ce stâncii-o smulse Moise!