”Dă-te deoparte”,
mi-a zis noaptea,
până s-a făcut
în întregime albă.

”Dă-te deoparte”,
a repetat și ziua,
până s-a făcut
în întregime neagră.

”Dă-te deoparte!
Să treacă!
Fă-i loc!” ,
a dat din cap
și ultima seară.
”Tu n-ai citit niciodată,
pe zidul înalt de la moară,
ce scrie cu buche de foc?”