La noapte,
în loc de lună plină,
am să te-aștept ca un cireș cântând
dorul din dor
cu fiecare creangă
îngânând.

La noapte,
în loc de lună plină,
va fi doar noapte
și nimic deosebit.
La ce frumsețea
nălucirii spre părut,
când fi-vom numai noi –
o noapte tu, o noapte eu?

Ne-o fi de-ajuns
înfioratul din luceafăr
la prima lui lumină
nespusă încă în sărut.
Cu ramii mei am să-ți adun
tot cântecul cu râs copilăresc;
tu-n locul lunii
vei ști cum să răsari,
iar eu hoțește am să-ți spun:
Sărută-mă,
am învățat să înfloresc!