Mă voi preface că dorm,
iar bradul,
ce-ar fi putut să-mi fie carte,
o să mă ia
de partea cealălaltă
din departe,
pe-un drum mai scurt,
dar spre cărare multă.
Și o să-mi zică:
”Nu deschide ochii!
Visele
numai așa se ascultă,
precum sărutul
și poemele lui –
nescrisele.
Vom ajunge după apusul magilor
și al păstorilor…
Spre Eghipet, pe drum o să-ți spun
cum Irod a tăiat pe fratele meu –
primul tău brăduț de Crăciun.”