Deja în icoană
a sosit Crăciunul.
Colindătorii
nu s-au mai întors la cer
și dorm acum
ca fluturii petala odihnind
pe lăicer.
Se-aude ningând pe afară…
Boul bea apă din colind
și-i face loc și asinului
să se adape.
Se-aude ningând pe afară
ca șoaptele inului
rostite în pleoape.
Candela
și Maica Fecioară
una pe alta se luminează.
”Mireasma de pâine,
din dreapta Fiului de Domn
oare ce-o fi visat
de suspină prin somn?”,
o-ntreabă candela iară.
Una spre alta,
se privesc spre-nceput de colind,
dar acum pâlpâind
că se-aude ningând pe afară…
Astai cel mai frumos vers pe care l-am citit in ultimul timp : ”Se-aude ningând pe afară…” Superb! 🙂
*Asta-i Scuze, am omis cratima
Mulțumesc din suflet pt. apreciere!