Iubește-mă
cum numai copacii
știu să iubească.

Fără cuvinte.

Îmbrățișarea –
sorbul rădăcinii
până-n străfundul lutului
născător
al luminii.

Timpul lor?
Primăvară sau toamnă-
tot frunză.
Veșnicia?
E-n clipa de floare
împrumutată
din fântânile soarelui.

Când copacii iubesc,
orice creangă e gata de fluier,
fărădelege e tot ce-ar fi lege.
Înțelepciunii de vrej –
artezianul poem al Iubirii!

Când vei jura,
pe scriptura din trunchi,
palmele tale-n fior
vor auzi cum inima lor
cioplește-o icoană.
Va fi pentru Cel care
fiecărui copac îndrăgostit
i-a dăruit
cea mai frumoasă coroană.