Și eu aș fi vrut să fiu născut
după legea fiecărui copac
ales de-ndrăgostiți
cu numele din primul sărut.

Și eu aș fi vrut să fiu născut
ca dorul de fluier întrupat,
dar notarul din sat,
Costachi Dî Gribăniță,
un om cât un sac de posac
m-a însemnat în catastif
și din plumb și din peniță
că singur m-am născut,
că moașa a țicnit,
mama a murit,
iar tata
s-a pilit în asemenea hal,
că din cauza lui a-nceput
cel de al doilea război mondial.

Puteam să nasc eu pe altul,
dar din neiertată eroare,
neavând nimic mai bun a ispravă
m-am născut pe mine însumi,
nespovedit,
neîmpărtășit,
urât ca o babă
și fără de lumânare.

Oare de ce gramatica voastră
pentru mine-i cu sensul parșiv,
eu să mă nasc, eu să mă mor,
fără bilet, pe blat reflexiv?