După ce a părăsit templul,
Fecioara Născătoare,
cu Pruncul înfășat în axion,
cerca s-ascundă ce-i spuse Simeon,
în special, partea a doua.

Urmă a doua-ntâmpinare –
ce I-o aduse roua –
stropi cățărați
pe-o streașină de floare,
care în limba lor
grăiau numai cu ochii ei,
profeticul amar despre Lumină.

”Cu cine vorbeai
Prea Sfântă noastră Maică?”
a întrebat-o Iosif
cu vocea blajină,
nebănuind necazul.

Nimic n-a răspuns, nimic nu a spus,
privindu-și vedenia drept,
dar dintre stropii
ce-i înfloriseră obrazul,
unul căzând
sărută mânuța Pruncului Iisus.