LA CEAS DE DOR ÎNALT

De pe cornișa pildei Tale,
eu sunt acela care către Ierihon
se cobora din dorul lui la vale
și a căzut între tâlhari.
Nici chiar acum nu bănuiesc
din ce motiv,
la stârvul meu aproape mort
a zăbovit acel Străin
(samariteanul milostiv)
spălându-mi rănile cu vin.

Când întâlnii Străinul după-un an,
(prea milostivul meu Samaritean)
era pe cruce între doi tâlhari.
L-am auzit cum binecuvânta,
încet,
și-mi zise-aproape mort
Străinul de pe lemn:
”E prea târziu de vin și untdelemn,
dar caută-un burete
și adă-mi mult oțet,
de poți chiar un ulcior,
cât încă am putere să le șterg
cele trei zile de pe neagra tablă
din inimile lor.”