A DIATEI SCRIERE INAINTE DE MOARTE

Buchile astea
cu acul le
prinde în tuș, diacule!
Și-ncepe-mi mulcomind diata:
Iubite slove, ce vă lasă tata
ce-i pregătit până în dinți de moarte,sunt numai datorii
și la cei morți și la cei vii.
Vă-ndemn să le-amânați și voi pe mai departe
că-așa și eu făcut-am lumii meserie –
cu petec nou la vechea poezie,
că moștenitu-am a nopții vină
să-mi fur din ape prânzul de lumină;
uitam de greier –
ca la nimeni i-s dator,
iar lunii și mai rău
de când mă știu…
Ia pauză diece,
revino mai târziu,
că mi-a pierit tot cheful să mai mor!