IOV  –  FRATELE DOMNULUI

”Oare acesta să-mi fie ceasul?

Și care mi-e paharul ce-o să-l beu?

De azi noapte hiena

îmi hă-hă-ie în față, în nas,

și nimic din mine n-a mai rămas

să nu-mi batjocorească:

”Iată-l pe Iov

ce s-a-ncrezut în Dumnezeu!

De ce nu vine

acum  să-l mântuiască?”

Smeritu-m-am foarte

îmbrăcat în sac și cenușă

și cu grumazul frânt;

din rărunchi și străfundul inimii strig:

 Părinte, nu mai pot,

mă soarbe pustiul,

și vârtutea din duh

nici aceasta nu este cu mine;

mi-e frică, mi-e foame,

mi-e sete, mi-e frig.

Invelește ciolanele mele

cu pătura Ta de somn și pământ.

Facă-se voia Ta

chiar dincolo de moarte

că iubitu-Te-am foarte.”

Pe când se ruga

Iov

a văzut la răscruce

pe Fiul Omului

căzând prima oară sub cruce.

Inchise ochii și oftând tot largul

se prăbuși alături, în genunchi,

apoi amândoi se ridicară

să-nalțe peste lume

catargul.