IOV   RÂVNEȘTE  LA  NE-UMBRĂ

 

Intre lumină și umbră

sunt eu

părerea de rău din târziu.

De ce

nu pot fi străveziu,

să fii numai Tu

deoparte și alta

așa cum mi-aș meni ca să fiu

răsărit și apoi din nou răsărit

în loc de apus.

 

Pe Fiul Tău unde l-au dus?

Numai prin umbra mea

putea ca să treacă

lumina ce-a scăpat la răstignit.  

Oare e, oare nu-i

sens în umbra-mi ce-ai tors?

Fiul Tău

capul a-ntors

când din umbra mea l-a strigat,

din rărunchi și rădăcină,

Floarea Soarelui:

 

”Ascunde-te în umbra lui Iov

cum Te-ai ascuns pe Tabor

cu umbra luminii-n Lumină.”