”Brățări, cercei și broșe, te-au înălțat ca zidul,
Oștiri avuşi turcoaze, iar din colan, turchinul.
Mai groaznic decât moartea, te-nfricoșează ridul,
Nemilostivul, zbirul, ce-i bea trufiei vinul”.

Amanţii de-altădată sunt cei ce nu mai ști-o,
Respectu-i venerabil în lumea ei selectă!
Se rușinează jazzul, că-i timp de ”sole mio”;
Ac-vremea, când înțeapă, chiar fluturu-i insectă.”

Venind tiptil, prin spate, m-a prins ca scos din oală,
Când pentru operetă lucram la textul serii:
”Exagerezi în negru, dar e demențială;
Adaugă și flăcări și cheamă pompierii!

Ți-am spus că iau bilete”, se-alintă ștrengărița,
”Omoar-o mai degrabă, dă-i brânci în Dâmbovița!”