Cine oi fi
că n-am râvnit
privighetorii glasul,
nici lebedei
visul
de fulg în albă arcuire
cu izvodiri de opt
înscris pe pragul clipei,
nici pajurei
majesticul aripei,
nici curcubeul,
nălucindu-l zarea,
nu știu cum se îmbracă,
nici să-i închei culoarea
cu florile de mazăre.
Ce fel de pasăre
oi fi?
Că haina din stihiră mai săracă,
croită din cenușă de târziu,
nu ar putea să-ntraripeze.
nici ultimul cocor.
Să vă răspund? Nu știu.
Ce pot, și-s sigur să vă spun,
că îngerul meu păzitor,
nu-i cel ascuns
printre bujori de epitaf,
ci vrăbiuța ce se scaldă-n praf.