Contemporan tristeții, regal, desăvârșire!
Fără de sânge, jertfă de prin ceresc coclaur,
Evharistie pietrei, safirului zidire,
Cum doare înfloritul sunând din corn de taur!

Nu-Ți înfioară cedrii, când glasul lui întornu-l?
Ca Moise pergamentul deșertului desferic.
O inimă fusese ce-n psalm o duse cornul.
De-atâta foc, lumina e urlet de-ntuneric.

Prea strălucita-Ți noapte, Iubire pură, in se,
Tărâm pe unde gândul n-ajunse mâzgălirii,
Îmbrățișării Tale, mi-s brațele învinse!
Nestinsul rug – răcoare, ca fum de nard Iubirii!

Nu-n Sefiroth e scrisul că ultim va fi crinul –
Ulciorul sfânt din care sărutului bei vinul?