Foto: Ivan Aivazovsky, Iisus mergand pe apa

Tu când Te urci în munte, pescarilor Tăi nu li-i
Prin minte a le trece măcar un gând, ca-n undă,
De ce-n adânc, fântânii, Ţi-i drag să-mi numeri ulii,
Dar ochiul Tău de mine vrea roua să-și ascundă.

Când guști singurătății, genunile-mi străine,
Pe unde Cel ce-i veșnic, greu, sihlei se strecoară,
Nu vezi că-s colb cetății? Iai împrumut din mine,
Și prafu-mi faci de aur pe spic menit a moară,

Apoi se face noapte ca-n pâclele lui hokma,
Cu palmele ca scoarța trag ce nu sunt în mreajă.
Trup visului – Iubire, prin năluciri ca dogma,
Mă chemi de peste ape, dar frica mă descoajă…

Și scrie, tahigrafe, cum fu pe val cărarea
Când prima dată omul, iubind, învinse marea!