De vrei îmbrățișarea lui
să te cuprindă,
nu-i căuta în juvaier
cărare, miez, înțelepciuni,
nu-i focul
nici cenușă, nici tăciuni,
ci-nvață de la duhul sfânt al apei
să-i fii asemuirea,
întru toate cer.
Numa-n lumina liniștitei unde
iubirea
și-arată strălimpezimi de-oglindă,
când foc-izvor
pe focul-dătător
spre ultima sorbire i-e sete să-l atingă,
cum lumea-n răsărit o să se stingă.
Au nu oricare cântec vechi
se re-noiește prin ecou?
Va fi și cerul și pământul nou,
o singură văpaie ne-o fi lutul
când ne-om rosti din buze noi
ființa și sărutul.