– Unde-o fi somnul mai senin?
– În brațele-mi, răspunse-un crin.

– N-ai înțeles. Somnul ușor –
cuibul de flutur pe mosor.

– Ba știu. Petala-mi de velină
E-arcuș spre ultima-ți aldină.

– Tu, crin, cu fir subțire scris:
Ce-i dincolo de ce mi-ai zis?

– N-ai frică! Deși sunt țărână,
arhanghel m-a ținut în mână.

…răsare lebăda prin tei.
Mi-e dor să beau cântarea ei!