Foto: Vasiliy Perov – “Rugaciunea lui Iisus pe Muntele Maslinilor”, 1878

”Și s-a suit în munte. Si era singur.”

Din soare,
numai atât ați putut să-nțelegeți?
Doar umbra?

În fiecare seară
adoarme pe umărul lui Yoho
durerea născutului ca soare,
unica stea alungată
din părinteasca-i ogradă a nopții.

Primul născut
singurătăților lui…
Toată averea de-acasă,
umbra – ca ultimă haină
și-a dăruit-o omului,
veșmânt spre ființă,
ca jertfa să-i fie deplină.

”Tu, Manitoo, din fiecare culoare,
i-ai învățat pe oameni
să-i cânte lumina?”

Luminătorul zilei
suspină prin somn.
Desigur visează că-i om.

Fiii Soarelui
îl biciuiesc a doua oară
până la umărul părintesc
al Răstignirii pe munte.

Și era singur
și fără de umbră în noapte.