Maica Domnului
cu Pruncul în icoană.
În genunchi,
cu un buchet de păpădii,
fetița orfană
se roagă.

În spatele ei,
stingătorul de lumânări
se-ntunecă spre ea
ridicând din sprâncene
din sprâncene:
” De câte ori ți-am spus
să nu mai aduci de pe câmp
buruiene!”

Dar ea nu aude.
Nici păpădiile
ce s-au înrourat în mâna ei,
nici ele nu-l aud
pentru că vorba lui
întotdeauna a fost veche,
ca iarna putrezind prin păpuriș.

Pruncul
capul întoarce
șoptindu-i lumini de copil.
Ce i-o fi spus, numai ei,
atât de tainic la ureche?

Toți trei
s-au luminat
ca păpădiile,
dând din cap ca și ele,
dar pe ascuns,
să nu fie văzuți
de stingătorul de lumânări.
Pe furiș,
zâmbeau la fetiță și la buchetul ei
întins către Prunc.