Dincolo de mine
sunt eu.
Acolo va trebui să ajung
pentrul lăutul de rapăn.
În mine ești numai tu
și apele, cărările
din despletiri când le deapăn.

Ca să nu te întristezi
nici măcar nu întreba
cum se poartă iarba pe acolo
cusută pe gherghef cu acul,
sau cât ar trebui să așteptăm
până când copacul
ne va da vioara-napoi
să cântăm cu-același arcuș
cele șapte-anotimpuri din noi.

Trebuie să ajung dincolo de mine
de unde încep a fi eu…
Într-o seară
vei simți un tors de mirodenie străină
ca din străfundul codrilor de pin
de parcă s-ar striga
ei însăși peste începutul lor de vreme.
Respiră-mă atunci și nu te teme…
Voi fremăta despre căsuța din pădure
unde-am văzut că se ascunde Dumnezeu
să înflorească neștiut de nimeni
cântec de buze cât fostu-I-am altoi.
Ce vesel mi-o fi vinul alături de prescure!

…dar până atunci
trebuie să ajung dincolo de mine,
pe unde se purcede către eu.

Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario