Omul – măsură
lucrurilor toate?
Indrăgostit fiind
întreb iscoditorul:
”Crezi asta că se poate?”

Incai
de ași putea să-i înțeleg
măcar un bob de mură,
dar nici măcar atât.
”Tu, frunzei mele lună mai
și-a brațelor măsură
de câte ori te-mbrățișez,
de trupul tău hapsân
precum aripa flămânzind de zbor
când crudul cer
îl înfloresc lăstunii,
măsura o greșesc ca-ntotdeauna –
ba cu-o lumină în prisos rămân,
ba ție cu-n sărut dator.
Au, n-am dreptate dragă?”