Tags

, ,

TRANSFUZIE

Acum cine sunt? Până unde sunt eu?
Dacă sângele nu este al meu,
și dacă puținul
e și întregul, în același timp, când rupu-l
din pâne,
din Tine ce rămâne?
Și-al cui e trupul?
Nu cumva e vreun fel de altoi
pe care nimeni nu spunu-l?
Ce se întâmplă cu noi?
Suntem dedublarea lui unul?
Auzul devine al Tău,
La fel – și ochiul, mirosul, atinsul;
care din noi e învinsul?
Sau am rămas amândoi fiecare –
două buze
și-același cântec de lumină –
hemoglobină chemând hemoglobină?

***
… și inima porni din nou,
sărind în salt, pripor după pripor,
de bucurie
îmbrățișându-mă mereu:
”La nimănui
secretul nostru nu cumva să-l spui
cum pe Tabor
pentru o clipă Omul a fost și Dumnezeu,
iar sângele Lui,
cu-adevărat este sângele meu.

Advertisements