Stropul de rouă…
13 Tuesday May 2014
Posted in Uncategorized
13 Tuesday May 2014
Posted in Uncategorized
13 Tuesday May 2014
Posted in Uncategorized
”…și era acolo un om care era bolnav de 38 de ani.”
(Ioan V,5)
Din toate cinci,
numai Pridvorul Ochiului
rămânea deschis
pentru El.
Din când în când,
nezăbavnicul înger al morții,
fără de secere,
desena pe unda apei,
precum un inel,
tămăduitoarea trecere.
Apoi ai venit Tu.
M-ai întrebat:
– De ce nu stai
ca toți muritorii la rând?
Legea de înger n-o știi?
– Ba da,
dar Te-așteptam pe Tine să vii,
să-mi atingi apele
cu vocea Ta,
să Te îmbrățișez ca pe-o lumină,
cu pleoapele.
– Ia patul tău
și suie-l până în prag de seară
în vârful Golgotei,
că se cuvine ca îngerul morții
în patul tău să moară.
…și m-a luat de mână, senin,
ca un zbor peste cifra lui 3,
peste cerul lui 8,
și intrând în Foișorul Ochiului
( că împletitu-s-au sorții)
m-a ospătat din colac după datină copt
și-am sorbit amândoi din ulcica de vin
la pomana
pentru îngerul morții.
13 Tuesday May 2014
Posted in Uncategorized
13 Tuesday May 2014
Posted in Uncategorized
12 Monday May 2014
Posted in Uncategorized
Tu erai tu,
eu eram eu,
în numărul mării
aceiași mereu
și nepătrunsul.
Tu erai eu,
eu eram tu,
pe malul mării –
de-a v-ați ascunsul.
Cântec adunu-l,
jocul din noi,
unul cu unul ,
greșind cu sărutul –
tot unul e-n doi!
Tu numai tu,
eu numai eu!
Corectul
de-n număr adunu-l,
e cum înțeleptul ne-a spus
că unul plus unul
tot unu-i, da’n plus!
12 Monday May 2014
Posted in Uncategorized
Tags
12 Monday May 2014
Posted in Uncategorized
10 Saturday May 2014
Posted in Uncategorized
”Înaintea plecării,
trandafirii sălbatici
de la fereastra școlii
adu-mi-i,
din partea cealaltă de suflet
a lumii.”
Era un glob pământesc
în cămăruța cu hărți pentru școală,
unde m-ai ademenit să-mi arăți
pe cartonul albastru, rotund,
lumile, mările
și tainile lor
care prin noi se ascund
din necuprins în necuprins…
Era un glob pământesc
în cămăruța cu hărți pentru școală…
Nu știu
cum mâinile s-au atins,
nici pentru ce s-au cuprins,
și m-am speriat de greșală,
că tu erai fată,
și singura,
cea mai frumoasă
care-ntorceai capul din când în când
spre ultima-mi bancă din clasă.
Și n-am înțeles
ce rost întrebarea cu zâmbet,
ca merii ce-ascuns înfloresc,
din tremurul apelor, luna:
”În câte limbi știi să spui
te iubesc?”
Iar eu ți-am răspuns,
dar cu frică, aproape șoptind:
”In niciuna!”
10 Saturday May 2014
Posted in Uncategorized
10 Saturday May 2014
Posted in Uncategorized
Tags