”…și era acolo un om care era bolnav de 38 de ani.”
(Ioan V,5)
Din toate cinci,
numai Pridvorul Ochiului
rămânea deschis
pentru El.
Din când în când,
nezăbavnicul înger al morții,
fără de secere,
desena pe unda apei,
precum un inel,
tămăduitoarea trecere.
Apoi ai venit Tu.
M-ai întrebat:
– De ce nu stai
ca toți muritorii la rând?
Legea de înger n-o știi?
– Ba da,
dar Te-așteptam pe Tine să vii,
să-mi atingi apele
cu vocea Ta,
să Te îmbrățișez ca pe-o lumină,
cu pleoapele.
– Ia patul tău
și suie-l până în prag de seară
în vârful Golgotei,
că se cuvine ca îngerul morții
în patul tău să moară.
…și m-a luat de mână, senin,
ca un zbor peste cifra lui 3,
peste cerul lui 8,
și intrând în Foișorul Ochiului
( că împletitu-s-au sorții)
m-a ospătat din colac după datină copt
și-am sorbit amândoi din ulcica de vin
la pomana
pentru îngerul morții.