”Înaintea plecării,
trandafirii sălbatici
de la fereastra școlii
adu-mi-i,
din partea cealaltă de suflet
a lumii.”

Era un glob pământesc
în cămăruța cu hărți pentru școală,
unde m-ai ademenit să-mi arăți
pe cartonul albastru, rotund,
lumile, mările
și tainile lor
care prin noi se ascund
din necuprins în necuprins…

Era un glob pământesc
în cămăruța cu hărți pentru școală…
Nu știu
cum mâinile s-au atins,
nici pentru ce s-au cuprins,
și m-am speriat de greșală,
că tu erai fată,
și singura,
cea mai frumoasă
care-ntorceai capul din când în când
spre ultima-mi bancă din clasă.

Și n-am înțeles
ce rost întrebarea cu zâmbet,
ca merii ce-ascuns înfloresc,
din tremurul apelor, luna:
”În câte limbi știi să spui
te iubesc?”
Iar eu ți-am răspuns,
dar cu frică, aproape șoptind:
”In niciuna!”