Mătreața și tărâța când le ignoră glava,
Poți dăscăli Iubirii cam cum se ține hățul,
Tămăduind amoruri ce le-a coclit gâlceava,
De când muierea-ți poartă clondirul și clăbățul.
Nu brațele-mi te cântă-n talaz cu ceruri crude?
Fior, sfințit de buze, fără de-aripi e zborul.
La ce folos voroava, c-oricum inima-aude,
Ca vinul, duhul strunei, când te adumbră dorul.
Biet cuget, rob al slovei, de tine gândul cernu-l,
Ca mâlul de borhotul ce lotusul slujește.
Fruct dragostei e focul ce-a prins a gust eternul.
Nu Dumnezeu e Mire când omu-I înflorește?
Îndrăgostită, ‘n flăcări, chiar inima Te știe!
Cândva a fost trăsură Profetului Ilie.
dumitruichim 
Îmi plac atât de mult accentele polemic-pamfletare din unii psalmi ai dumneavoastră!
La „Psalmul potirului de lut” am ghicit din prima „adrisantul”, aici, deși credeam că l-am dibuit, mă încurcă mult „De când muierea-ți poartă clondirul și clăbățul”. Mai caut! 🙂
Cercetați Scripturile… 🙂
Ati avut astfel de experiente sau sunteti doar usor misogin? :)… oricum, daca “ati prins a gust eternul” inseamna ca ati depasit episoadele “misogine”… le-ati depasit, dar poate ca nu le-ati uitat???? :))))
Fiind mizantrop, rareori mai gust câte-un …mizo-gin, în lipsă de mizo-coniac… :)))
Chiar mi-ai făcut poftă de-o mizogină într-un pahar cu toc înalt, cu scobitoare-n măslină… :))
hait! toc inalt, scobitoare in maslina (de ce nu maslina-n scobitoare?) 😀 aici avem de-a face cu “antropul”… fara ,,miz”… :))))… semne bune… va urez de pe acum sa incepeti viitorul an sub aceleasi auspicii sun care se pare ca-l veti incheia pe asta… :))))
Dacă am un mizognac, dece nu și un…auspicii e pluralul de la aspic?
“De când muierea-ți poartă clondirul și clăbățul.”… ma duce gandul la nevasta lui Iov… daca gresesc, luminati-ma! :)… probabil ca-n activitatea dv. pastorala ati intalnit destul de des astfek de ,,Ioave” :D… dar poate gresesc, Iov nu purta caciula… intai am crezut ca termenul ,,clabat” face parte din dex-ul ichimian 🙂 dar apoi am cautat… si am gasit…
Numai Ioava/ știe snoava…Ha,ha