De la frunza ce a căzut
până la cea
tremurând să nu cadă,
că răsărit nu are
s-o cuprindă,
e-aceeași distanță,
ce doare
de-atâta cântec
toamna adâncă,
așa cum pentru noi,
codrii freamătă încă
pierzătoru-nflorit al Grădinii,
rămas la primul sărut,
precum într-o ghindă
întreaga poveste-a luminii.