Tags
Foto: Luis Morales – Piedad
”și s-a auzit ca o suflare de vânt”
De când era mic
jucăria lui preferată
era o moară de vânt.
O cioplise
dintr-un lemn cioturos de ciomag.
Băiețelul dulgherului
le spunea copiilor
că nimeni n-o să mai fie
flămând niciodată,
în nici un sat pe pământ.
Moara de vânt
va fi măciniș
pentru pâinea cea vie
din lanurile cerului.
Într-o seară
oamenii i-au pus în spate
propria lui moară.
Cu cele patru aripi…
Ce mare se făcuse acum,
înaltă cât neopritul de drum.
Fecioara duhului sfânt,
deasupra lui se coboară,
deasupra inimii,
adumbrirea de mamă,
ca lebăda peste ultimul cânt,
ca durerea soarelui
aplecându-și rodirea în spic:
”Cât de mult seamănă
jucăria lui
cu lemnul străbătut de cui!”
De când era mic
și-a iubit jucăria lui de dulgher,
ca-nălțatul de zmeu
era moara-i de vânt, lemnul de moară…
Tu care-ai fost
lui Dumnezeu
întâia primăvară,
unde ești, frământ al sufletului meu –
pâine scoborâtă din cer?”
5 octombrie 2015
Dumitru Ichim
Kitchener, Ontario
dumitruichim 