Numai Drumul
ne naște vederii.
Nu cerul, nu marea
la ora de zbucium.

El nu e cărarea
pe care chiar orbul
cu bățul lui alb
o dojenește
că a pierdut
și pe eidon și cheia
când mlada se rupse
din bucium.

Iubirea e Drumul.

Cel ce iubește
cunoaşte
că flacăra ei
nu are de-a face
cu scrumul,
că Drumul nu-i carne,
pământ
cu vis spulberat
din cenușă.

Iubirea îți bate la ușă
cu-aripa de foc
a Duhului Sfânt,
nevăzuta,
ca o adiere de vânt
luminând
cu mireasmă de tei.