Pentru că iubește
muntele își dăruie
chipul și luna
în întregime apei.
Chiar și piatra din vârf,
ce-a fost azi dimineață
soarelui cântec,
i-o luminează-n inel.

Acum lacul e munte…

Mână în mână,
întorci spre mine privirea
și-aceleași limpezimi din noi
una pe alta se cheamă.
Nu spui nimic,
dar buzele tale
( din ce taină-a furat
trandafiru-nflorirea?)
se-oglindesc ca muntele
până iau forma
buzelor mele.

Acum muntele
e-n întregime apei nuntire.
Libelula
își dublează aripile.
Cu cele vechi să zboare pentru ei,
cu celelalte două
să cânte pentru noi.