Dormi, cărarea-i violină
pe sub pinii din grădină.

Apele au tras perdeaua
și-ntr-un cântec doarme steaua.

Timpu-i lin, vioara nouă
îți destramă visu-n rouă.

Când regina nopții vine,
ce-ar fi să mă dormi pe mine?

Doarme-mă cum mă dormise
un salcâm până-nflorise

visul tău privighetorii.
Dormi, lumina mea și-a florii!