Așa cum stăm pe banca din parc
discutând de algebră și valoarea lui pi,
de Arhimede și
Na-bu-go-do-no-sor,
ce ar fi,
dacă ușor,
brațul meu peste umărul ei,
încet, încet ar răsări
ca luna peste mările lui Grieg?
Oare ce-aș putea să-i răspund
când sprâncenele ei
s-or înălța în semn de-ntrebare?
Poate îi voi arăta
luceafărul de seară cum răsare
și că m-am gândit
că poate-i este frig,
dar ne-ndrăznind să o cuprind
ca-ndrăgostit,
continuăm să discutăm
de-algebră și valoarea lui pi,
de Arhimede și
Na-bu-go-do-no-sor…