”De unde mă cunoști
că spui că vicleșugului nu-i port
în sânge nici otrava, nici veninul lui?”,
nedumerit L-a întrebat Natanail.
” ‘Nainte te-am văzut cerșind
smochinului
o binecuvântare din lemnul lui de har,
răspunse Fiul de Teslar.
Ești singurul pregustător de semn,
cum Tatăl meu, atoatecreator,
de îngeri puse sub lăcat,
chiar mai presus
ființei lor,
(cum, taina n-ai aflat?)
pe toți copacii i-a făcut din lemn!
De-i leagăn, sau lingură,
sau cumpăna fântânii,
sau jgheabul sau găleata,

de-i punte, sau e fus,
subțire spumă de vioară,
amin, amin, vă spun a câta oară?
Numai prin lemn vorbește Cel de Sus!
Și lemnul Mă cunoște ca pe-un tată,
lăsându-mă să trec
ca printr-un nor prin ușa încuiată.
Când m-or sui pe lemnul Meu
abia atunci veți limpezi cuvântul:
Numai prin lemn ne-mbrățișează Dumnezeu!