Încet,
și mai încet,
târguindu-se cu măslinii,
încearcă să pătrundă seara
și peste Nazaret.

Maria,cu acul
căznește la gherghef
să prindă din albastru
începutul stelei din undă –
nălucă de aur, sau duh de sidef?

Umbrele încep să se-ntindă…
Nevăzutul înger al casei
cântând ține în pumni
puișorii de rândunică
din cuibul de sub grindă
până va veni mama lor.

Din vârf de daltă și briceag
Bătrânul Iosif i-a cioplit
un miel și un asin.
După ce îl privește cu drag

se-ntoarce la rindea și geluit.

După un timp Copilul,
prin rumeguș și talaș,
cu ochii mari de taină,
îl trage de haină,
ceva foarte grav vrând să-i spuie!
Cu mânuța
strânge în palmă două cuie:
” Tu nu știi acestea
cât de rău înțeapă și mușcă?”
Și mustrător îi face și semn:
”Oare ție nu ți-e milă de lemn?”

Maria aruncă ghergheful
și-L strânge la piept pe Iisus:
” Of, Simeoane, Simeoane…!”