Am întrebat grădinarul,
în seara aceea:
Ce fel de floare
să-ți duc la mormânt?
Cu spatele spre mine
îmi arătă spre apus, pe un raft –

orhideea.

Din nou întrebai grădinarul:
Vrei să-mi spui cum se udă
minunea asta crudă?
Are vreun cod de nepătruns,
ce-l știu numai păunii?

O,nu! In fiecare seară,
doar două lacrimi îi sunt de ajuns.
În rest,
se îngrijește singură aproape
din cântecul pe ape
al lunii
culorilor jucându-le hotarul.