COPIII PIETRELOR

Cu vocea lor acră,
bătrânii,
spre El se răstiră.
De ce nu?
Au nu erau cunoscătorii
de literă sacră,
cioplită în piatră,
de lege?

– Mustră-ți copiii obraznici,
zburdând blasfemia,
numindu-te Rege!

– Dacă ei vor tăcea,
amin, amin, vă zic iară,
pietrele
se vor deschide
și-n locul lor grăind vor grăi,
precum aseară,
printre migdali luna plină,
neprihănitele tăceri
înflori.
Cine are urechi de auzit,
să audă
lumina lor crudă!