Va veni și vremea
înaltă,
când și inima mea se va opri
să mai cioplească din daltă.
Va întreba-o trufașa minte
mirată de tăcere:
”E moartea, e frica?”,
dar inima, în salt de copil
va striga: ” Evrica!
Nu-i moarte
și nici frică nu e;
pe aprilul aceasta de lut
purtat-am cheia de-nviere,
fără măcar să fi știut
că-i scrisul Lui, cu litere de cuie.”

Advertisements