Numai Toma în ziua Adormirii,

departe, printre străini,

se certase o noapte întreagă

cu Coroana de Spini:

”Cum n-ai putut măcar pentru-un ceas

să te împarți la dafin, sau firii de măslin

și numai ghimpe și țepușă ai rămas?”

” Ușor e să mă cerți,

dar nimeni nu ți-a spus pe față,

de ce nu ți-ai ales o altă seamănă,

tu inimă , ciudat de pădureață,

numai pe mine  – Coroana de Spini –

să-ți fiu și mamă și geamănă?”

 

…și am citit, undeva

nu mai știu,

că-n ziua Adormirii,

când stelele musteau în sineliu

aroma,

sosi într-un târziu,cu fața arsă,

ca pământul

Apostolul Toma

și a cerut să-i deschidă mormântul.

 

…da’n apocrifa ștearsă

mai deslușim, parcă pe iazul somnului,

că de pe patul plin de crini

plecase Maica Domnului,

și-n locul ei i se-arătă lui Toma

pare-mi-se

Coroana cea de Spini,

ce pentru prima dată, pentru Geamăn,

în locul Prea Curatei înflorise.