Slova nu vede, dar e prag văzător,

inima tace  – deși e vorbindă vedere –

genunea luminii cum crește în zbor

spre noaptea Luminii

nuntindu-și abisul de luminândă,

când așa de plăpândă

se frângea în foișorul Cinii.

 

…apoi se opri pe Tabor.

Zugravul aduse un nor

cu Moise și cu Ilie,

dar nimeni nu știe

ce încercau să adune,

ca la aritmetică:

lumina văzută plus cea profetică ?,

dar numai Ioan, mai altfel ne spune,

că-mprumutând condeiul de grâu spre minune,

când Duhul se-odihnește peste pai

în rusalină adiere ,precum vântul,

văzându-i nevăzutul

spori genunea zămislită-n  grai:

”Cred că așa

la început  era Cuvântul!”