ODĂ LIMBII ROMÂNE

Tags

, ,

crv3

Foto: Biblia de la Bucuresti (Biblia lui Serban Cantacuzino – 1688)

Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru -
jumătate pământ, jumătate minune.

E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă
al lunii,
muntele și luminișul de la știubeu;
vorbim atât de omenește
că uneori Dumnezeu,
sub umbra cuvintelor noastre,
se odihnește.

Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică și vin și lumină,
Cuvântul când ne cheamă la Cină.

Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus -
taboric urcuș de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă și Vale a Plângerii;
chiar îngerii,
omeneasca vrând s-o deprindă,
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor,
Întru-nceput,
le-a fost Cuvântul.

PASĂREA PHOENIX

Tags

Phoenix

Pe malul mării -
doi tineri sărutându-se.

Nu știu nimic
despre Pasărea cu aripi de flăcări
cum își ascunde cenușa
după soare-n apus.

Valurile se joacă
de-a umbra cu cenușa lor
și-a soarelui
aproape de apus.
A mai rămas destulă din ei
sărutului,
dar și Păsării cu nume de zbor.

Valurile se joacă
de-a umbra cu cenușile lor
amintindu-și
de aripile de flăcări
pe care doar marea știa să le poarte,
și-acum îs ale lutului
și-ale Păsării
cu nume de sărut și de zbor.

PRELUDIU

Tags

Auras Luchian_UpToTheSky_12-iluc-fotostory.blogspot.com - up to the sky
Foto: Auras Luchian – up to the sky

Cum să nu-ți fie ciudă?
Să fii lângă ea și-atât de aproape!
Doar o sfială
ar mai fi fost pân’ la buze,
dar când din greșeală,
stângaci,
am atins-o de mână
m-am fâstâcit printre scuze,
întrebând-o din nou: Ce mai faci?

Se vedeau printre sălcii
sânii lunii pe ape…
Chiar dorul putea să se-audă.

Cum să nu-ți fie ciudă?
Să fii lângă ea, și-atât de aproape!

DIN NOU DESPRE VIVALDI

Tags

fhfd-petale rosii banca neagra

Până la vară
va trebui să-nvăț toamna
cum cerul să-i fie
melancolic de-albastru,
dureros de adânc
până-n străfundul
(al cărui abis?),
pe unde lumina începe să doară
ca rana de jar sub văpăi,
până când strugurii, sub borangicul lunii,
iau forma de cântec
a sânilor tăi.
Numai îndrăgostiţii vor ști
cum să-și îmbrace toamna
cu tristețea aramei și flacără nouă
ispitelor rod.
Altfel,
o să plouă, o să plouă,
putreziri or să plouă bolând,
până când
inima se va face de glod.

Până la vară
va trebui să-nvăț iarna
lin colind,
cu fulgi mari,
de Crăciun!
Sănii
cu aripi negre la cai,
zurgălăi până-n cer,
zurgălăi de argint , până hăt…
Râsul tău – zurgălăi,
și bătăi -
hohot alb rotunjit din omăt!

Până la vară,
cine-o s-o-nvețe pe iarnă,
cum să țese-n minune aleasă
izvoarelor
suflarea dantelei
pe sân de mireasă.
Până la vară,
iarna-i prostuță de n-ai s-o înveți,
nespălată va fi, cu zăpada-i murdară
peticită-n noroi și bandaje
de viscol turbat și îngheț.

Până la vară,
trebuie să-nvăț și primăvara
cum să te-mbete,
dar din ce, să nu știi,
explozii de orgă și verde,
să crezi că ți-e creanga străină,
săruturi promise
să-nmugure merii,
dezlănțuiri până-n țipăt
stihiei
din duh și din ape,
iar în pleoape
verzuiul acord – ghiocel.
Altfel,
zloată murdară pe-un gând în ruină,
ploaie și frig și zvârlite patine…
Ea nu ar ști
cum poate fi primăvară
de nu i-aș cânta despre tine,
iar timpul i-ar curge
urât, pustiu și lălâi.

Până la vară…
Dar pân-atunci, amândoi…
Vivaldi,
vrei anotimpuri noi?
Ia-ni-le, spune-le
până când strunele
vor atinge solstițiul înalt
din sărutarea noastră
dintâi,
din fără de timp,
când prin noi deveneai
propriul tău anotimp.

ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ, CU-NTREAGA-ȚI LUMINĂ…

Tags

,

fascination
Foto: Sabin Balasa – Fascination

Eu n-am văzut niciodată cocorii,
deși cocorul alb în stemă îl port.

Ca ei
toamnei vâslesc adusul aminte,
când noaptea-nfundat
plânsul lor
rotunjește bobul de strugur
de culoarea sărutului tău.
Tot mai departe, spre mine,
când noaptea, sieși povară
apleacă și mai mult
spicul de grâu,
înscris spre drumul de moară
prin grădina sărutărilor noastre.

Îmbrățișează-mă,
cu-ntreaga-ți lumină.
Pâinea și vinul ne-așteaptă la cină…

CĂLĂTORIND PRIN NORI

Tags

,

98cf258696178418a7d9583e503b79db-43433-700_700-Sabin Balasa - Adam si Eva
Foto: Sabin Balasa – Adam si Eva

Ceață de toamnă…

E prima dată
când călătoresc printre nori.
Ce bine-i fără umbră!
Îs cântec,
descântec,
ascuns,
nepătruns,
cântec curgând limpezimi
din dor spre o fată.

Prin norul acesta netors în culori,
când totu-i al strunei părut,
buzele noastre, fără-un de ce,
ar putea să greșească
nepregătitul drum spre sărut.

Numai prin nori
e posibil orice…

DISEARĂ, SIGUR…

Tags

,

fata cu flori

Diseară, sigur, o s-o-ntreb:
” Ce cauți, tu,
prin visurile mele
în fiecare noapte?”

Din așteptare seara se făcu,
prin sălcii – licuricii,
luceafărul albastru-auriu…

Și-a apărut!

…în rest, iar nu mai știu
de ce nu i-am rostit în șoapte,
așa pe ocolite, c-o iubesc
cum nimeni n-a iubit vreodată!

Oh, toată seara-am discutat
de lecții,
de profesori și de cărți…
Și tare aș fi vrut
să o sărut
măcar numai o dată!

Dar, diseară…
mâine seară,
desigur, c-o s-o-ntreb…

NUFERITĂ CRONICĂ

Tags

,

Bursuc

Încercând să fiu romantic,
precum în cărți, mă adresai aseară:
”Tăcerile de nufăr,
nu-ți spun nimic
cât pentru tine sufăr?”,
dar ea, la medicină
(Aiurea!
Cum? Să-și lase privirile în jos?):
”E haiul lumii, mi-a răspuns zâmbind.
Te-a prins o nuferită!
La noapte-n brațe cine-o să-mi bolească
în carantină?
Ce bine-mi pare,
bursuc morocănos!”

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 216 other followers