BALADA FLORII DE NUNTĂ

Tags

, ,

rossetti-grail-sm</a

Hai, scrie diece, în grabă,
uric tăbăcit în Pergam:
”Cai negri din țară arabă,
cu ținte de aur pe ham,

trăsuri și calești și rădvane,
ca-n solz pâlpâind felinar,
livezi înflorind pe balcoane…”
”Mărite, dictează mai rar!”

”…să chiote vinul pe masă
ulcelelor – danț sub ulcior!
Vreau roua de stele culeasă
în cântec să-i pun sub picior.

Vison ca omătul pe munte
mai fin decât șoapta-n izvod
spre ea să-mi-ntindeți ca punte
când norii luceferi slobod…”

”Dar dacă șuvoiul, Mărite?”
”Din cer și din moarte îl smulg!
Tu, taci, scrie-n semne-aurite
tăcerea de clopot din fulg.

Ea vine sub voalul de noapte,
ca pasul de grâu prin paring,
de dincolo, mări sunt vreo șapte,
pe unde tainele lumii se sting.

Și-n buchi, pe sub iarbă măruntă,
semnează-mă – Floarea-de-Nuntă!

RĂSCRUCE

Tags

1426625_470044416446553_1494324858_n

Nu te mira că mi-am închis porțile
și am sculptat lângă zăvoare
șarpe și crin.
Până aici vor veni drumurile tale
strigându-mă cu iarba fiarelor,
dar brațele
însetate de lujerul trupului tău
îmi vor fi legate până la sânge
cu funie și sălcii.

N-am să pot să-ți mai dărui
jumătatea de cheie
să vii la izvoarele mele
să-ți logodești urmele
cu steaua copitei de cerb.

Din stejarul porții
numai ploile
vor culege crinii,
iar șerpii vor coborî de pe lemn
cu trup de măcieș.

…și vom căuta drumurile
și pietrele
ne vor ieși în cale.
Ne-om căuta stăruitor
și străini
vom ridica din umeri.

BALADA LAURULUI

Tags

,

Arthur-Pyle_Sir_Gawaine_finds_the_beautiful_Lady

Ia pană diace,
cerneli bogoslove,
și scrie-mi hrisovul
cu negru în slove.

Că-i ceasul de praznic,
cu danțul alegru,
când Laur așteaptă
în straiul lui negru.

Castelul aprinde
apusu-n ivoriu,
pe piscul de piatră
ca-n luminătoriu.

În turnul de fildeș
e masa întinsă.
Făclii stau de vorbă
pe-ntinderea ninsă.

Cleștare și-arginturi
luminii joc firul,
dar focul înghimpă,
tăce-l-ar clondirul.

Prin cuine proțapul,
doar chiot întrecu-l,
întregi boii rumeni,
vițeii, berbecul

îi plouă cu vinul
din șuierul vranei,
că-odată-i ospățul
de nuntă-al Izvanei.

Pe tron riga Laur
lucindu-i coroana
așteaptă să intre
prin dor farmazoana.

Curteni, blogodornici…
Prințesele lumii
dantela și-o cântă
din șoaptele spumii.

Dar unde-s cobzarii
să-aprindă stihia?
În fața lui Laur
se-nclină solia:

”Măria ta, Doamne…”
Ceva se învoalbă,
că varsă trei picuri
din cupa lui dalbă.

De ce buhă bogza
cobindu-și străinul?
Pe jar lăutarul
tăcând toarnă vinul.

În turnul de fildeș
din abur se-ntrupă
Reginei Izvana
suschirul din cupă,

rubinu-n trei boabe
pe fildeșul clapei
ca buzele-i roșii
din foc peste ape.

Diace, nu-nchide
pisania-n aur,
cât încă regina
e-n floare a Laur.

CÂNTECUL TURNULUI DE FILDEȘ

Tags

, ,

figure01

CÂNTECUL TURNULUI DE FILDEȘ

E galbenă fila
cu literi de aur
din cartea Izvanei
și prințul ei Laur.

Spre turnul de fildeș,
(Hai, cântă cobzare!)
îi cere castelul
și-n piatră și-n floare.

Pe vârful pe unde
n-ajunse zgripțorul,
s-arate Izvanei
ce-nalt îi e dorul.

Că n-a fost prințesă
în zări de-Anatolii
râvnindu-i din lespezi
crin alb de magnolii.

Grădinii de piatră,
apus ca tabacul,
sculptată-i lumina
cu dalta și acul.

”Spune-mi domniță
ce inima-mi strigă!
În land miazănopții
și zilei sunt rigă.

Dă-mi mâna regină,
curat trapezuntă,
castel pân’ la stele -
cadoul de nuntă!”

”Dar turnul de fildeș?
Eu vreau să-i văd felul,
că numai atuncea
primi-voi inelul.

Trimite în norduri
pe calfe ce or să
aducă ivoriul
din dinte de morsă.”

”Trimite-oi corăbii
ce veacul întornu-l,
spre fildeș să prindă
prin codri-unicornul.

Și chiar miazăzilei
zvârli-voi cu aur,
ivoriul de cântec
din cornul de taur.”

Prin Africi și Indii
pornește măcelul
și-n piscul de munte-i
sfârșește castelul.

La fel și balada
e-n strângerea vranei,
da-n turnul de fildeș
doar duhul Izvanei

mai urcă în cântec
venind peste ape
și el o așteaptă
pe trepte de clape

în turnul de fildeș
sculptat ca livadă
reginei Izvana
venind din baladă…

Tags

, ,

LyarheNakodaCamp

IMNUL SOARELUI CĂTRE WAKA – TAGA

Oamenii Muntelui,
ai ultimului munte
ce-a vorbit către oameni
tot ce știa despre cer,
pe tobele lunii,
ca fiii de tunet, cu palmele bat:
”Iyahe nakoda, ehage nakoda,
e-ha-ge, e-ha-ge, e-ha-ge,
ehage nakoda….”,

dar Omul Alb nu înțelege,
nici un grai de-al pădurii,
decât limba-i de sârmă ghimpată
rupând căprioarelor carnea.
El nu a citit ”Cartea Zimbrului”,
pe care Marea Câmpie ne-a scris-o,
nici ”Cartea Vulturilor”,
cum să rămâi de-a pururi tânăr,
iubind.

Tot el ne-a spus
că oasele noastre-ar fi albe.
De la Munții-cu-Șira-Spinării-de- Stâncă
și până la Marea Câmpie,
oasele noastre, albele…
Bine-ai grăit, Omule Alb,
fratele geamăn al morții!

Nu pielea,
ci tobele noastre sunt roșii,
ca inima
Atotputernicului Waka-Taga,
ca flăcările
iubirii din arderi de tot,
ca buzele
ce-au sorbit din săruturi rubinul
și cântă
ca duhurile roșii prin arțari:
”I-ya-he na-ko-da, e-ha-ge na-ko-da,
e-ha-ge, e-ha-ge, e-ha-ge,
i- ya-he,e-ha-ge na-ko-ta…”

DOLIUL ALB

Tags

,

niagara-falls

Omul Alb ne-a vânat
până când dintre noi
au rămas
doar munții și apele
cu numele nostru.

În loc de negru
Muntele Yoho poartă pe vârf
doliul alb pentru noi,
iar despre numele
Niagarei
de ce întrebați ce înseamnă?

”Mireasa nebună…”
a-mbrâncit bolțile cerului
și râde.
E toată îmbrăcată în alb,
culoarea de doliu,
așa cum se poartă la noi
de munte, de apă, de lună.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 245 other followers