Tags

, ,

LyarheNakodaCamp

IMNUL SOARELUI CĂTRE WAKA – TAGA

Oamenii Muntelui,
ai ultimului munte
ce-a vorbit către oameni
tot ce știa despre cer,
pe tobele lunii,
ca fiii de tunet, cu palmele bat:
”Iyahe nakoda, ehage nakoda,
e-ha-ge, e-ha-ge, e-ha-ge,
ehage nakoda….”,

dar Omul Alb nu înțelege,
nici un grai de-al pădurii,
decât limba-i de sârmă ghimpată
rupând căprioarelor carnea.
El nu a citit ”Cartea Zimbrului”,
pe care Marea Câmpie ne-a scris-o,
nici ”Cartea Vulturilor”,
cum să rămâi de-a pururi tânăr,
iubind.

Tot el ne-a spus
că oasele noastre-ar fi albe.
De la Munții-cu-Șira-Spinării-de- Stâncă
și până la Marea Câmpie,
oasele noastre, albele…
Bine-ai grăit, Omule Alb,
fratele geamăn al morții!

Nu pielea,
ci tobele noastre sunt roșii,
ca inima
Atotputernicului Waka-Taga,
ca flăcările
iubirii din arderi de tot,
ca buzele
ce-au sorbit din săruturi rubinul
și cântă
ca duhurile roșii prin arțari:
”I-ya-he na-ko-da, e-ha-ge na-ko-da,
e-ha-ge, e-ha-ge, e-ha-ge,
i- ya-he,e-ha-ge na-ko-ta…”

DOLIUL ALB

Tags

,

niagara-falls

Omul Alb ne-a vânat
până când dintre noi
au rămas
doar munții și apele
cu numele nostru.

În loc de negru
Muntele Yoho poartă pe vârf
doliul alb pentru noi,
iar despre numele
Niagarei
de ce întrebați ce înseamnă?

”Mireasa nebună…”
a-mbrâncit bolțile cerului
și râde.
E toată îmbrăcată în alb,
culoarea de doliu,
așa cum se poartă la noi
de munte, de apă, de lună.

SĂMÂNȚA ESOTERICĂ

Tags

,

1396003_640620402627315_48983556_n

Din mâna de Semănător
nu poate să cadă bob vrăjmaș.
Greu,
fiecare-și cară tâlcul lui
cu meandra-i ocolita
pe care numai Tu o știi
dar nu ne-o spui.

Privirea Ta
care grăunțul însetat de ape
din lacrima-Ți, luminilor izvor,
ofrandă ni-l aduci,
cum ar putea
ca din aceleași pleoape
să ne cheme
cu fierea și oțetul?

Vecin cu mine,
tot mâna Ta a sămănat
și mărăcinul,
dar dacă eu m-aș fi-ntrecut
cu ghimpele și spinul,
abia atunci îmi meritam dojana
și durutul…
Fire perversă,
Ți-aș fi dat sărutul,
mințind cu bobul plin
prin spinii de coroană.

ROMANȚĂ CU OMAR KHAYYAM

Tags

, ,

facing55

Pe frunza toamnei
cântă-mi de ulciorul,
despre fecioara furându-mi mângâieri,
cum a prădat de vâlvătăi cuptorul,
și buzele – rubinul.

Dar, și mai bine,
adu-mi cu paosul și vinul
ce-ar fi ca să mi-l verse pe mormânt.
N-ar fi păcat
să-i irosim
cântarea nouă?
Știi? Iarba va avea o veșnicie
firul pierdut să-l deslușească-n rouă
și să-mi cârpească ultimul cuvânt.

TEEPEE

Tags

01TeepeeWeb<

…și trăgând din împrumutul de pipă
l-am rugat
să ne vorbească de teepee,
iar el,
zâmbind peste umărul meu,
cuvântă sie însuși amar:

”Niciodată să nu te încrezi
în cuvintele Omului Alb…
Mereu
sălășluirea i-a fost
în afara numelui său.

Teepee
sunt hărțile noastre în formă de con,
din piele de urs, sau de zimbru.

Fiecare lucru are un teepee
pentru duh bântuind lăuntricul lui.
În piatră
e duhul de munte,
în apă
e duh ce-a zburat peste ape,
de-aceea îl vezi după ploaie
cum își rotește coada,
păunul ce-și bea curcubeul.

Iar noi?
Toţi – manitou de teepee,
ca melcii-n cochilia lor.
Harta e numai o haină
de primenit pentru școală
izvorul apei de foc,
la fel și
ghețarii, muntele, marea…
Noi locuim în nume,
precum în inima îndrăgostiților
duhul roșu al vinului.

Niciodată să nu te încrezi
în cel nenăscut în teepee.
În afara cuvântului
el îşi are sălaşul
şi atât de departe de numele lui,
că lacul și codrul și marea
sunt scrise de el pe hârtie,
hârtie uscată,vopsită și tare
ca inima Omului Alb.

PĂDURILE ALGONQUINILOR

Tags

,

Horsetail-Falls

Numai ei vorbeau limba lor ,
Pădurile-de-Dincolo-de-Moarte-care-Râd.

Într-o toamnă
au plecat spre ”Cascada-Calului-Alb”.
Frunze de-arțar
toată noaptea au plâns după ei,
roșii
ca sângele lor din coroana de pene,
ca vocalele Pieilor Roșii
plecați într-o toamnă
spre ”Cascada-Calului-Alb”.

Din când în când Wapiti,
regele cerbilor duși după ei,
cel nevăzut de urmă omenească,
se-ntoarce noaptea spre ”Lacul Pomenirii” -
părintele tuturor apelor,
cu nume de-al Pieilor Roșii:
”Rubinele-Suspinului-de-Soare”.

Numai ale lui
sunt cărările spre ”Lacul-Pomenirii”
și ale lunii.

Pe frunte,
împărăteștile-i coarne
poartă rădăcinile
”Pădurilor-de-Dincolo-de-Moarte-care-Râd”.

Plecându-se cu-ngenuncherea mare,
Wapiti bea din ele
”Singurătatea-Rotundului-de-Lună”,
apoi
din cântecul lor,
roșu
ca flacăra din frunza de arțar.

Dimineața
fiecare copac răsfrângând un Wapiti -
varsă din numele Pieilor Roșii
frunze
care-au sorbit din vinul pomeniților,
plecați, cu drum cu tot,
spre ”Cascada-Calului-Alb”.

MUSKOKA

Tags

3_Mile_Lake-muskoka 3

Apele lui s-au oprit
pentru ca pădurile de dincolo,
prin oglinzile lui,
să vină tot mai aproape de spaimele noastre.

De ce ți-e frică de dorul din noi
ce-adâncul ni-l cheamă
mereu spre dincolo?

Prin liniștea lui
doar cu mocasini de condor
se șoptește
pentru că malul celălalt
e mult mai înalt ca nașterea noastră.

Vino în brațele mele
că numai așa vei putea auzi
cum înfloresc cireșii lui Muskoka,
singura cină-a privighetorilor
din pădurile de dincolo de somn.

Nu-ți fie frică de dorul din noi
cât încă sub brazi
ni-i lotca răsturnată,
cât timp lopețile ei
fâlfâie-n foc rămasului bun
vâlvătaie.

Oare focul acesta
nu-i inima lui Chippewa,
”omul-cu-piele-de-cireș”?

Pe urmele lui va trebui să plecăm
spre malul celălalt.
Tu nu știi că
mestecenii cei mai frumoși
sunt dincolo,
îngăduiți spre veac
doar răsfrângerilor noastre?
Sub coaja lor
sunt bătăile inimii mele,
poemele încă nescrise….

Ce dacă-i timpul lotca s-o adaug
firescului val
și somnului?

Lotca e numai o punte
de la o stea la altă părere,
ca-n manuscrise de mesteacăn
pe care mă grăbesc să le-mbrac
pe malul pădurilor de somn
ale aceluiași Muskoka.

Nu uita,
lasă lumina aprinsă
până când soarele,
la fereastră,
va bate de trei ori
semnul știut doar de noi.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 240 other followers