SEMN DE CARTE

Tags

,

Feathers-Books

Cărțile de acolo
s-au îmbolnăvit
și or să moară,
ca toamna
în ultimul nufăr.

Nimeni nu știe
ce e-n odaia de Dincolo,
și de ce vinilor
nenăscuta undă le-o sufăr
sub umbra de lampă târzie
a pinilor.

Cu toate or să moară.

Înfricoșate de cugetul rău,
se-ngrămădesc una-ntr-alta
ca boul trăznit de ceatlău.

Eu,
semn de carte –
fâșie țesută de in,
tuturora.

Ce ai să faci cu mine,
când o să vină ora
de mahorcă-n amin?
Vei privi într-o parte?

Eu –
semnul Tău,
legat de cărți
cu moarte…

 

HAMILTON – Hramul Capelei “Adormirea Maicii Domnului”

11934491_1627566574168113_4877831165807915552_o

16 august 2015 – Cea mai mare adunare romaneasca din Ontario cu ocazia sarbatoririi Hramului Capelei “Adormirea Maicii Domnului” de la Campul Romanesc din Hamilton, ON.
MEDIA
LTVro.com

Slujba religioasa de la Capela Adormirea Maicii Domnului – Preot Dumitru Ichim

Petrecere cu ocazia Hramului Capelei Adormirea Maicii Domnului cu formatia TRIO FOLCLORIC si trupa de dansuri ARTA

 

SURSA: http://www.ltvro.com/video-hramul-capelei-adormirea-maicii-domnului-hamilton-on/
Duminica 16 August 2015. A devenit o traditie frateasca de peste 50 de ani, ca toti romanii din zona oraselor Toronto, Kitchener si Hamilton, sa se intalneasca in prima duminica dupa sarbatoarea “Adormirii Maicii Domnului” la Campul Romanesc si sa se roage impreuna la Capela “Sf. Maria” …
www,LTVro.com

LEGENDA ARȚARULUI

Tags

,

1-artar

…și a muncit Adam,
cu săptămânile,
să pună nume la toate.

Dar
când a ajuns la arțar,
văzându-i frunzele
ca nişte mâini însângerate,
a-ngenuncheat
și Tatălui i-a spus
sub vâlvătăile din ram:
De ce copacul acesta,
cu tristul său os,
asemuire atât de adâncă își are
cu flăcările lui Hristos
ce-ntunecară
lumina din soare?

Eu nume pentru el
nu am
decât pe-al lui Iisus.

CÂNTECUL MARIEI MAGDALENA

Tags

,

Correggio - Noli me tangere_ detail_ St_ Maria Magdalena

Foto: Coreggio, Sf.Maria Magdalena, Noli me tangere, detaliu

Că nicăieri,
în mine, nu am loc…

Pădurea asta parcă
a fost să fie ieri,
iar lupii, ca și cerbii,
demult pe cărți de joc
sunt scriși cu firul ierbii.

Râuri s-au dus,
dar nu s-au mai ajuns
din urmă
către tărâmul nepătruns,
și numai inima se-aude
bătându-i toamnei nucii.

Printre brândușe,
pe frunze ude
străluce semnul crucii,
când inima se-aude
bătându-i nopții nucii.

Rotund soroc e ceasul,
când orice lucru,
lăuntric ne arată
rodirea lui de foc,
cum luminează ochiul
și chileriul.

Prin noapte se lărgește nicăieriul.
Când ai singurătăți,
ce una alteia-i e cuib,
și-n loc de flăcări,
tăcerile – cenușă,
de ce întrebi
la mine de mai este loc?,
răspuns-a Magdalenei,
firesc ca violetul,
o brândușă.

APOCRIFĂ

Tags

1920416_737092546368543_189031346610559240_n-Poiematike's photo

– Oare de ce mărul
niciodată
nu crește pe vrej?
a-ntrebat vița de vie
pe teologul șarpe,
care prin rai fusese
vistiernic,
acrișoarelor ispite stăpân.

Cucernic
a venit răspunsul,
ca un oftat din harpe:
– Eu toate le cunosc,
în afară de
scripturile mărului,
a căror lumină
numai femeia o știe,
dar o ascunde în sân!

INCEPUTUL LUMINII

Tags

,

tablouri_cu_peisaje_andreescu_razvan_casa_cu_fantana

Foto: artist, Razvan Andreescu

Dă-mi mâna…
Norul acela
o să ne ducă-n poveste
până-n Poiana Cerbilor.

Acolo este
fântâna
cu tărâmul
ce numai dorul
îl știe-a-l flori
ca salcâmul.

Norul și muntele din zare
oare
ce-or pune la cale acum?
Nunta izvoarelor?

Să nu uităm pentru drum:
oglinda vrăjită,
iarba-fiarelor,
dar mai ales ora de stea,
binecuvinte-o arinii,
când pentru dorul înalt
vom bea
fiecare pe rând
din fântâna celuilalt
începutul luminii.

SCRISUL CU PĂMÂNT

Tags

,

olar (1)

Olarule,
numai tu știi
cum umbra,
prielnicei semințe
îi trece pe pod,
dar de ce nu ne-o spui?

Palma străbătută de cui
ți-e încă murdară de glod
din primarul frământ.
Mai mult chiar,
de duhul cel sfânt
al dorului jarnic.

Cum poți să rămâi
atât de darnic –
toamnă stăpână-n livezi,
când vezi
cum umbra
ne-nsailă cu acul
tristețea luminii de-a fi?
Mereu paralel
cu frământarea dintâi
a dorului jarnic.

În limba pământului tău,
oare cum se zice
iubire?

Degetele tale,
cu vârf de burice,
firea-nefirii ating –
necântecele ei care ning
pe coapse de oale,
pe sprânceana muierii
ce-o scrii cu negrul lăstun,
în unduire,
pe ulcioare, pe cana de vin,
sau feciorelnic,
în genele ce-și amintesc
cum merii
înfloresc,
sub degetele încă visând
ne-ngăduitul părelnic.

Tu știi că mâinile tale
văd? Ca liliacul.
Umbra, cu firul,
ne-nsailă cu acul,
precum colțul
aprilin al grădinii,
cu semnul de vinere
și-al Duhului Sfânt.
De ce nu ne-o spui?

Ca și El,
scrii despre om cu pământ
și despre umbra lui,
tăcând molcom și lin
tristețile luminii
nevindecate în rana de cui,
precum trandafirul
jumătate rămâne tot spin.

PROLOGUL SÂMBURELUI

Tags

,

dsc_0266

Țara-de-Foc
se numește dorul acela.

Când mă judecă zarea,
iar verdele-n toate-i osândă
unde stau
ciocurile de cântar?
Până unde să mă cumpere,
până unde lăsat să mă vândă
acestui vin cu focul amar?

Spune-mi, Olarule,
între dorul acela,
ce munte se cheamă,
și răsfrângerea lui
a cumulonimbus,
cine pe cine se fulgure?

De două drepte vorbim,
dar numai una e dreaptă,
neparalela
ce va fi meridianul de strugure
acestui vin cu roșul amar.

Țara-Munților
se numește dorul acela…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 312 other followers