Foto by Mary Mansey
– Atât de vii în cântec, fără de toamnă struguri,
V-a miruit păcatul pe boaba-n vârf de vină?
– O, nu, cum poate focul întinerind în ruguri
Să nu aducă jertfă din rodul de lumină?
Doar Dragostea-i rostirea din două firi zidirii,
Tărâm răscumpărării cum profeți rubinul.
Nu duh de îngeri, straiul, încearcă trandafirii,
Ci roșul ce cuprinde întreg, în taină, vinul.
Nu poți întoarce-n ceruri acvilei fila-n carte,
Că nu-n stei, ci tăriei iubind ni-i legământul.
Chiar dacă mori, sărutu-l primești în schimb pe moarte,
Nu e Iubirea marea când îți destrami pământul?
Cenușă de mi-ați face din trup și-agonisire,
Cu foc nu ardeți focul, cred numai în Iubire!