Când vinul este tânăr și pe sub sfat furnică,
Dar mai ales de are breton ca șaga spumii,
Burduful nou se cere. În zbor de rândunică,
Nu de sărut e vorba și de-nceputul lumii?

Spre cea mai ‘naltă jertfă simt struguru-n zdrobire,
Când ea avea pe buze și iad, și paremia;
Nu-i pângăriți în vorbă negraiul din privire,
Tot ce nu-i spus e veșnic, că nu-i vezi temelia.

Cu sângele mă cumperi, răscumpărând ciorchina,
Dând tuturor măsură de la rotund de cană,
Hlamida pentru nuntă croită-i din lumina,
Cea de pe brazi, rășină care a curs din rană.

Vârtej ce soarbe lumea ca-n sat de cer s-o suie,
Tâmplar, chiar în Iubire, ne-ncepi tot de la cuie.