Cum ceri totala jertfă și eu Te vreau în totul,
Iubirea n-are lege, n-o judeci cu merticul.
Când inima e-n freamăt, nu vezi în cedru ciotul,
Nici crinului de nuntă, ca-n piață, arpagicul.
Tu, ce hrănești izvorul, și steaua, și pe schimeni,
Pe lemn strigi către mine că din ce nu-s Ți-e sete.
”N-am unde să-Mi plec capul, în toată lumea – nimeni!”
Dar unde-Ți sunt aleșii ce-Ți vor țipa-n trompete?
N-ai vrut să știe lumea ce-ai murmurat în șoapte.
Tu nu vorbeai de pernă, spre-adânc duceai cuvântul,
Că Mirele nu vine decât în miez de noapte.
(Genunchiul rațiunii, de ea vorbea Preasfântul!)
De-aceea gelozia-n stihie mă dărâmă,
Că nu-Ți vreau părtășie, ci-ntreg chiar și-n fărâmă!