Că-i lacrima căinței, de perlă-ades se spune.
Prin focul de catarsis, tot ce e lut distilă!
E semnul ce ia forma neînțelesei rune,
Dar semiprețioasa e-o piatră mai subtilă.

Opalul, calcedonul, onix, heliotropul…
Din alfabet – doar semnul hieraticului verde!
Otrăvii nu-i bei oala, ci-o ispitești cu stropul,
Dând setei saramură, asemeni mării, cer de

Stihie-a răzbunării! Dar cine se răzbună?
În gemă-aceeași umbră, ce-o-mbracă vara nucul!
Nu-i de ajuns haraciul din sânge stors pe strună?
Supus, ți-a-ntins grumazul, cerșind nebun papucul!

O semiprețioasă, smaraldului nu-i vatră;
Ca tine va rămâne, chiar strălucind, tot piatră!